Afinele sunt oricare dintre câteva specii în special eurasiatice de arbuști cu creștere redusă din genul Vaccinium, purtând fructe de pădure comestibile, aproape negre. Speciile cele mai des menționate sunt Vaccinium myrtillus L., dar există și alte câteva specii strâns legate. Aruncați o privire mai jos pentru 25 de lucruri mai distractive și mai interesante despre afine.
1. Denumirea afine pare a avea o origine scandinavă, posibil încă din 1577, fiind similară cuvântului danez "bolle" pentru whortleberry cu adăugarea de "boabe".
2. Afinele este, de asemenea, cunoscut printr-o serie de alte nume de englezi, inclusiv "blaeberry" în Scoția, "whortleberry" în sudul Angliei și "whimberry" în sudul Țării Galilor.
3. Pinus, care este originar din Europa, este diferit de afinele din America de Nord, deși speciile sunt strâns legate și aparțin aceluiași gen.
4. Fructele de afine au un contur neted, circular, la capătul opus tulpinei, în timp ce afinele păstrează sepalele persistente acolo, lăsând un model dur, de formă în formă de stea de cinci flapsuri.
5. Afinele cresc singure sau în perechi, mai degrabă decât în clustere, cum fac afinele, iar afinele au mai multe frunze verzi.
6. Afinele sunt de culoare închisă și, de obicei, apar aproape de negru, cu o umbra ușoară de violet.
7. Afinele și afinele conțin antociani diferiți, incluzând glicozidele de delfinidină și cianidină.
8. Afinele se găsesc în soluri slabe, cu conținut de nutrienți, în regiunile temperate și subarctice ale lumii. Ele sunt greu de dezvoltat și fructele sunt mici, așa că sunt rar cultivate.
9. Ele cresc sub forma unui arbust scazut, care poate ajunge la 4 pana la 16 centimetri in inaltime si 12 centimetri in latime.
10. Ei au frunze ovate sau obovate cu vârfuri rotunjite. Sunt colorate în verde și aranjate alternativ pe ramuri.
11. Ele produc flori albe sau roz, în formă de clopot. Florile conțin ambele tipuri de organe de reproducere.
12. Busuiocul infloreste din aprilie pana in iunie. Ei atrag albine, muște și fluturi, care sunt responsabile pentru polenizarea plantei.
13. Afinele sunt o sursă importantă de hrană pentru păsările și animalele din sălbăticie.
14. Afinele pot fi consumate în stare proaspătă, uscată sau sub formă de gemuri, siropuri, sucuri și diverse alte deserturi dulci.
15. Ele sunt utilizate în fabricarea lichiorurilor și pentru a îmbunătăți aroma sorbelor.
16. Siropul care a fost făcut din afine și miere proaspătă a fost folosit în tratamentul diareei în timpul secolului al XVI-lea în Europa. Boabele au fost, de asemenea, utilizate în tratamentul scorbutilor, infecțiilor și pietre la rinichi. Ceaiul fabricat din frunze de afine a fost utilizat în tratamentul diabetului zaharat.
17. Studiile medicale au arătat că substanțele izolate din afine îmbunătățesc funcția ochilor și accelerează circulația sângelui în interiorul retinei.
18. Sunt utilizate pe scară largă în tratamentul tulburărilor oculare și circulatorii, aterosclerozei și varicelor. Acestea pot fi consumate în stare proaspătă sau sub formă de capsule și extracte lichide.
19. Sucul obținut din afine este utilizat ca cerneală comestibilă pentru colorarea cărnii. Pigmentul verde extras din frunze este utilizat ca vopsea naturală în industria textilă.
20. Afine este o planta perena, ceea ce inseamna ca poate supravietui mai mult de 2 ani in salbaticie.
21. Afinele au fost folosite într-o varietate de folclor și medicină tradițională, dar nu există nici un beneficiu dovedit pentru sănătate sau efecte anti-boală de la consumarea lor.
22. În România, borcanele sunt folosite ca bază pentru un lichior numit "afinata"; numele fructului în limba română este "afina".
23. În Scandinavia, sunt mâncate proaspete sau făcute în gemuri și alte feluri de mâncare, inclusiv plăcinta de afine.
24. În Polonia, afinele se consumă fie în stare proaspătă, amestecată cu zahăr, se pune în ciorchine dulci sub formă de umplutură sau se utilizează pentru a face blocaje cunoscute pentru beneficiile lor de sănătate în tratamentul diareei.
25. În Irlanda, fructul este cunoscut ca "fraughan", de la "fraochan" irlandez, și este în mod tradițional adunat în ultima duminică din iulie, care este cunoscută sub numele de "Duminică Fraughan".